Parlamentul pleacă la război

Vi se pare că exagerez? Ia să vedem câteva declarații, de ieri și de azi!

Din ciclul „Mihai Viteazul, colegul nostru de partid”

Nicolae Giugea, președinte PNL Dolj, consilier județean, primul pe lista liberalilor pentru Camera Deputaților: „Venim în fața dumneavoastră să răspundem la întrebarea „De ce Cioloș (premier n.a.), că nu este ales?” Nici Mihai Viteazul nu a fost ales și a făcut multe pentru țara aceasta; nici Ștefan cel Mare, și a făcut la fel de multe”.

Valeriu Zgonea, fost președinte al Camerei Deputaților (despre steagul secuiesc arborat la Baraolt): „Eu sunt din orașul lui Mihai Viteazul. Dacă ei vor să ridice acolo steagul cu care au plecat cu colegul meu, Mihai Viteazul, acum câteva sute de ani să cucerească niște drepturi împotriva ungurilor, pe mine nu mă deranjează”.

Din ciclul „Tâmpenii calificate, la foc continuu”

Deputatul Eugen Nicolicea, colonel în rezervă, propune înființarea Gărzii Naționale, o structură militară aflată sub comanda Parlamentului, formată din rezerviști și din voluntari, dotată cu tancuri, elicoptere și avioane.

Analiștii militari: „Este din capitolul tâmpenii calificate. Nu Garda Națională ca atare, care este o chestiune ce poate fi viabilă, cât modul în care este propusă. Garda Națională nu poate fi supusă Parlamentului, ori e națională, ori nu e națională… Nu merită comentată această inițiativă” – Iulian Chifu.

„Garda Națională în subordinea Parlamentului? Este o tâmpenie. Ce să facă Parlamentul cu Garda Națională? Parlamentul este for legislativ, nu este for militar. O cretinitate mai mare n-am auzit” – Alexandru Grumaz.

Cu toate acestea, ideea pare să fie mai veche. Iată, de exemplu, ce spunea senatorul PSD, Georgică Severin, luat de valul dezbaterii în problema cazării parlamentarilor. „Să se discute în termeni atât de populiști! (…) Eu pot să înțeleg că dă bine, că poate ar fi bine să montăm niște corturi militare aici, în curte, și să stăm acolo, să aducem niște dușuri mobile și niște toalete de plastic ecologice. Ar da foarte bine, dar haideți să depășim aceste limite”.

Iar dacă ne concentrăm pe declarația senatorului ALDE, Daniel Barbu, atunci nici nu știu ce rost mai are ideea lui Nicolicea: „Meseria de politician este grea și foarte puțină lume știe, de fapt, ce faceți cu adevărat în fiecare zi a săptămânii, adesea și sâmbetele și duminicile. E o meserie grea (aceea de politician n.a.), în zilele noastre, pentru că este o meserie riscantă. E mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan. Știm bine că, din păcate, și nu numai în România, dar la noi într-o manieră care este extrem de violentă, spațiul public a devenit un fel de teatru de operațiuni în care orice ales local sau național își riscă libertatea, sănătatea, în fiecare zi”,

Din ciclul „Animație parlamentară – teatru și film”

Senatoarea Cristiana Anghel, prezentându-și, în plenul Parlamentului, sacoul cu imprimeuri reprezentând personaje din desene animate: „Avem un rățoi cu cheiță, îl avem și pe Mickey Mouse. (…) L-am cumpărat special pentru azi. La vârsta mea, totuși… La Caracal la mine era unul singur, era mărimea mea, era foarte ieftin, nu e de firmă, și am zis că e pentru mine, pentru moțiune”.

Sebastian Grapă intervenind, poetic, în apărarea Cristianei Anghel, de la tribuna Parlamentului, după o luare de cuvânt similară a senatoarei: „Muncim ca niște sclave zi de zi,/ Frumoase-am fost pe cel dintâi traseu/ Și condamnarea de-a ne urâți/ Chiar voi ce ne iubiți ne-o dați mereu./ Și uneori păcătuim curat/ Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei, /Că însuși Dumnezeu este bărbat/Și nu le înțelege pe femei”.

Iată și finalul apoteotic – „răzbunarea” Cristianei Anghel pe „ciobanii” de bărbați: senatoarea către oier: „Ești prost?”; oierul către senatoare: „Suntem proști toți, doamnă, toți. Dar ce ce ne jigniți, doamnă dragă?”; senatoarea, ferm:: „Pentru că ai rupt hârtia!”.

Ei bine, acești oameni – doar câteva exemple dintre alte sute – ne-au reprezentat interesele, în ultimii patru ani, în Parlamentul României. Mai vreți?